Vitamina D este un nutrient esențial cu rol în sănătatea osoasă, funcția imunitară, reglarea inflamației și sănătatea cardiovasculară. Studiile populaționale din România arată că peste 60% dintre adulți au niveluri insuficiente de vitamina D, mai ales în lunile de iarnă și primăvară.
De ce suntem deficitari
Principala sursă de vitamina D este sinteza cutanată sub acțiunea radiației UVB solare. În România, la latitudinea și condițiile meteorologice specifice, sinteza cutanată eficientă este posibilă doar aproximativ 6 luni pe an. Stilul de viață modern — petrecerea majorității timpului în interior, utilizarea cremelor cu factor de protecție solară ridicat și îmbrăcămintea acoperitoare — reduce suplimentar sinteza.
Sursele alimentare de vitamina D sunt limitate: pești grași (somon, macrou, sardine), gălbenuș de ou și produse lactate îmbogățite. Este practic imposibil să atingi necesarul zilnic doar din alimentație.
Simptomele deficienței
Deficiența ușoară și moderată de vitamina D este adesea asimptomatică. Simptomele care pot apărea includ oboseală cronică, dureri osoase și musculare difuze, infecții frecvente ale căilor respiratorii, stare depresivă și dificultăți de concentrare. Deficiența severă și prelungită cauzează rahitism la copii și osteomalacie la adulți.
Cum se determină nivelul de vitamina D
Nivelul de vitamina D se măsoară printr-un test de sânge — 25-hidroxivitamina D (25-OH vitamina D). Valorile sub 20 ng/mL indică deficiență, între 20-30 ng/mL insuficiență, iar valorile optime sunt considerate între 40-60 ng/mL. Testul poate fi solicitat la medicul de familie și este decontat de Casa de Asigurări de Sănătate în anumite condiții.
Suplimentarea: doze și precauții
Pentru adulții sănătoși, doza zilnică recomandată pentru menținerea unui nivel optim este de 1.500-2.000 UI de vitamina D3. Persoanele cu deficiență confirmată pot necesita doze mai mari, stabilite de medic. Vitamina D este liposolubilă și se absoarbe mai bine luată cu o masă care conține grăsimi. Toxicitatea apare rar și doar la doze foarte mari administrate pe termen lung — nu există risc de supradozaj din expunerea la soare.
