Un nou raport elaborat de EFPIA (Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice) și prezentat în România de ARPIM (Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente) pe 21 mai 2026 pune în evidență o realitate îngrijorătoare: pacienții români așteaptă în medie peste 3 ani până când un medicament inovator aprobat la nivel european devine efectiv disponibil și compensat prin sistemul public de sănătate. Raportul „Patients W.A.I.T. Indicator 2025″ — acronimul înseamnă „Waiting to Access Innovative Therapies” (asteptarea pentru accesul la terapii inovatoare) — măsoară tocmai această întârziere care separă România de ceilalți europeni în ceea ce privește accesul la tratamentele de vârf.
De ce conteaza viteza de acces la medicamentele noi?
Pentru mulți pacienți, diferența între 3 luni și 3 ani nu este doar o chestiune administrativă. Pentru persoanele diagnosticate cu cancere agresive, boli rare sau afecțiuni autoimune severe, accesul rapid la un tratament inovator poate înseamna diferența dintre viață și moarte, sau între o boală controlată și una invalidantă. Un medicament nou aprobat la Bruxelles care se află deja pe rafturile farmaciilor din Germania sau Franța poate rămâne inaccesibil pentru pacienții români ani întregi — într-o perioadă în care starea lor s-ar fi putut îmbunătăți semnificativ cu acel tratament.
Raportul EFPIA demonstrează că România rămâne în urma mediei europene atât la timpul de acces, cât și la numărul de medicamente noi disponibile. În timp ce în țări precum Germania majoritatea medicamentelor inovatoare devin accesibile în câteva luni de la aprobare europeană, în Europa de Est, inclusiv România, procesul se întinde de-a lungul anilor.
Ce sunt medicamentele inovatoare și de ce se intarzie accesul?
Medicamentele inovatoare includ molecule noi, terapii țintite, imunoterapii și tratamente pentru boli rare — adesea singura opțiune pentru pacienții care nu mai răspund la terapiile clasice. Întârzierea în disponibilitatea lor în România nu se datorează unor factori aleatorii, ci unor blocaje structurale bine identificate.
Prima cauză majoră este procesul HTA (Health Technology Assessment) — evaluarea tehnologiilor medicale. În România, evaluarea unui medicament nou poate dura mult mai mult decât în alte țări europene, створind o coadă de așteptare care se mărește constant. A doua cauză sunt constrângerile bugetare: bugetul pentru medicamente compensate crește mai lent decât cererea și decât numărul de molecule noi aprobate la nivel european. Negocierile pentru preț și volum, mecanismele de rambursare, birocrația și pașii administrativi multipli se adaugă la această ecuație complexă. Chiar și dacă un medicament ar fi aprobat pentru compensare, decontările întârziate către farmacii și distribuitori creeaza obstacole suplimentare în lanțul de aprovizionare.
Cum se reflectă aceasta în sistemul de sănătate?
Decalajul dintre aprobarea europeană și disponibilitatea în România se vede concret în farmacie. Un medicament poate fi oficial aprobat de autoritățile europene, poate fi disponibil în alte țări, dar să nu existe nici măcar pe raft în farmaciile românești — pur și simplu pentru că nu a trecut prin toate etapele administrative și de negociere locale.
Farmacistul tău poate să-ți spună astazi că medicamentul pe care medicul ți l-a recomandat nu este nici măcar compensat, și că pentru a-l obține trebuie să plătești integral din buzunar — sau să aștepți ani de zile. Pentru familiile cu venituri mici sau medii, aceasta poate fi o sentință: tratamentul există, dar nu-l pot permite.
Ce se cere pentru a accelera accesul la medicamente?
Asociațiile de pacienți și producătorii internaționali de medicamente cer reforme structurale concrete:
- Accelerarea procesului HTA și introducerea mecanismelor de acces mai rapid pentru cazurile grave (cum ar fi „early access” sau accesul timpuriu)
- Creșterea predictibilității bugetare pentru medicamente — state trebuie să știe din timp cât trebuie să aloce pentru noile terapii
- Digitalizarea și simplificarea procedurilor administrative
- Aderarea la mecanisme europene comune de evaluare, cum ar fi Evaluarea Clinică Comună (EU JCA)
Aceste schimbări nu sunt nici simple, nici ieftine, dar sunt necesare pentru a aduce România mai aproape de standardele occidentale în ceea ce privește accesul la inovație medicală.
Ce pot face pacienții chiar acum?
Deși sistemul este lent, pacienții nu sunt nici lipsiți de putere, nici complet dependenți de birocrație. Iată câteva pași concreti:
- Întreabă medicul specialist dacă există tratamente noi pentru afecțiunea ta, chiar dacă nu sunt încă pe lista compensată — uneori ele pot fi accesibile prin alte căi
- Informează-te despre studiile clinice — acestea oferă uneori acces la terapii noi, complet gratuit
- Cere o a doua opinie medicală pentru boli grave — nu depinde totul de prima evaluare
- Contactează asociațiile de pacienți — acestea pot oferi sprijin, informații despre programe disponibile și, uneori, chiar ajutor pentru accesul la tratamente
- Verifica cu farmacistul ce este compensat și în ce procent prin Casa de Asigurări de Sănătate — farmacia este punctul final al lanțului și farmacistul poate negocia sau sugera alternative
Concluzie: decalajul poate fi redus
Raportul „Patients W.A.I.T. 2025″ pune cifre pe o realitate pe care pacienții români o cunosc prea bine: tratamentele moderne ajung la noi cu ani de întârziere. Această problemă nu va dispărea peste noapte, dar poate fi redusă prin reforme structurale — un proces HTA mai rapid, finanțare predictibilă și aliniere la mecanismele europene. Până atunci, pacienții pot câștiga timp și opțiuni prin a se informa activ și prin a conversa deschis cu medicul și farmacistul despre toate posibilitatea disponibile.
